Comisionul este singura sumă din procesul de închiriere care nu se întoarce și singura care se poate evita complet. La o chirie mediană de 600 € în București sau 620 € în Cluj-Napoca, o jumătate până la o chirie întreagă este o sumă care merită cincisprezece minute de căutare în plus.
Pe scurt. Comisionul obișnuit la închiriere este între 50% și 100% dintr-o chirie, plătit de chiriaș. Nu este obligatoriu prin lege și nu este standardizat: este prețul unui serviciu, iar dacă serviciul nu ți-a fost util, este negociabil sau evitabil.
Cât este și cine îl plătește
În piața românească de închirieri, comisionul se plătește aproape întotdeauna de chiriaș, chiar dacă proprietarul este cel care a angajat agenția. Nivelul obișnuit este jumătate de chirie în orașele mari și o chirie întreagă acolo unde cererea depășește oferta. Se plătește la semnare, odată cu prima chirie și garanția — de aici suma mare din prima săptămână.
Nu există un tarif reglementat. Este negociabil, mai ales dacă tu ai găsit apartamentul și agentul doar a deschis ușa.
Cum recunoști un anunț de proprietar
- Fotografiile. Pozele de agenție sunt luate cu obiectiv larg, ordonate, adesea cu logo. Pozele de proprietar sunt luate cu telefonul și arată apartamentul locuit.
- Textul. Un proprietar scrie despre apartament la persoana întâi și pomenește lucruri concrete: vecinii, ce a schimbat, de ce pleacă. Un anunț de agenție enumeră dotări.
- Același anunț pe mai multe portaluri, cu prețuri ușor diferite, este aproape sigur agenție cu mandat neexclusiv. Site-ul îți arată copiile și prețurile lor pe fiecare anunț.
- Filtrul. În căutarea de pe site poți cere direct doar anunțurile marcate fără comision sau de la proprietar.
Unde sunt, de fapt, ofertele directe
- Filtrul de pe site, care caută în 217.533 de anunțuri din 50 orașe simultan. Pornește din chirii fără comision.
- Grupurile de Facebook pe orașe. Aici se postează cel mai repede și de aici dispar cel mai repede ofertele bune. Sunt și cele mai multe țepe, deci vezi secțiunea următoare.
- Anunțurile de pe blocuri și din cartier. Pare demodat și funcționează, mai ales pentru proprietari în vârstă care nu publică online.
- Cunoscuți. O parte din piață nu ajunge niciodată pe un portal.
Ce face agentul pentru bani
Merită spus onest, pentru că nu este zero: filtrează apartamentele care nu există, organizează vizionările, verifică actele proprietarului, redactează contractul și mediază la predare. Pentru cineva care se mută dintr-un alt oraș și are două zile la dispoziție, asta poate valora o jumătate de chirie.
Ce nu valorează: să deschidă ușa la un apartament pe care l-ai găsit tu, cu un contract șablon și fără verificarea actelor. Întreabă de la început ce include comisionul și cere-l în scris.
Riscurile căutării directe și cum le acoperi
- Apartamentul nu există. Semnul clasic: preț mult sub piață, poze prea bune, proprietar „plecat din țară” care cere un avans ca să „rezerve”. Nu trimite niciodată bani înainte de a vedea apartamentul și actele.
- Cel care închiriază nu este proprietar. Cere extrasul de carte funciară sau actul de proprietate plus buletinul. Dacă apartamentul are mai mulți proprietari, îți trebuie acordul tuturor.
- Contract prost sau inexistent. Fără agenție, contractul este responsabilitatea ta. Ce trebuie să conțină și de ce înregistrarea la ANAF te protejează.
- Fără proces-verbal la predare, garanția devine o discuție fără dovezi. Cum îți construiești dovada.
Dacă tot mergi prin agenție
Negociază: comisionul se reduce des la jumătate dacă ceri, mai ales în afara sezonului. Cere factură. Și verifică prețul cerut față de zonă înainte să accepți — pe fiecare anunț de pe site scrie cu cât este peste sau sub mediana zonei pentru același număr de camere. Un apartament cu 10% peste zonă plus un comision întreg este o cheltuială pe care o poți argumenta în jos.